Samadhipada – sutra 13

A te stabili în liniștea minții reprezintă practica spirituală și se realizează cu o atitudine de erou spiritual, cu voința de ați atinge scopul.

Samādhipādaḥ
Capitolul despre extazul mistic yoghin
Sūtra 13

Practica spirituală este efortul susținut către această liniște [a minții].
tatra sthitau yatno ‘bhyāsaḥ

tatra – în aceasta, în acel loc, acolo
sthitau – stabilitate, fermitate, fixitate, imobilitate. Provine de la sthiti care înseamnă a sta drept, ferm, a rămâne sau a se menține într-o anumită stare ori condiție, continuitatea de a fi, susținerea vieții, menținerea (a doua fază din cele trei: creația, menținerea și resorbția). Durata vieții, existența continuă într-un anumit loc.
yatno – acțiune volitivă, voință, aspirație către ceva, performanță, efort susținut, energie, zel, probleme, dureri.
abhyāsaḥ – a te apropia de ceva, a persevera a repeta exercițiu repetat sau continuu, disciplină, obicei, practică militară, antrenament. Înțelegerea unui adevăr cuprins într-o scriere sacră prin repetarea unui cuvânt sau a unui pasaj

Comentariul lui Vyāsa
Liniștea sau stabilitatea (sthiti) înseamnă că această conștiință individuală curge plină de pace atunci când este lipsită de vṛtti-uri. Efortul de a atinge scopul necesită curaj și putere. Practica înseamnă să îndeplinești ceea ce este necesar pentru aceasta cu voința de a o duce până la capăt.

Comentariu
Această sūtra se mai poate traduce și în felul următor: ”Practica este efortul susținut de a te menține în aceasta (în nirodha, încetarea fluctuațiilor conștiinței individuale, citta). Termenul care definește practica în yoga în ambele variante este sthiti care înseamnă stabilitate, imobilitate, menținere. Așa cum am arătat la comentariul precedent, nu este suficientă o singură experiență pentru a dobândi libertatea. Pasul următor este stabilizarea acelui nivel, transformarea lui într-un loc comun al conștiinței și aceasta este practica în yoga. Însă, după cum o arată și Vyāsa, sthiti nu este o împietrire a conștiinței într-o anumită stare ci este o curgere plină de pace, o fluiditate a ființării în această liniște a minții care permite în continuare contactul cu lumea. Însă acest contact este acum unul în care evenimentele vieții nu mai sunt ”interpretate” de minte în funcție de vṛtti-uri, de încărcătura personală cu care simțim lumea. Universul este oglindit în minte curat, ”așa cum este” iar acest lucru este o condiție a libertății și fericirii.
Însă atingerea acestei stabilități necesită o atitudine eroică, vīrya, pentru a depăși obstacolele inerente oricărei transformări. Din acest motiv experiența transformării lăuntrice este adesea prezentată simbolic ca o bătălie pe care o ducem înlăuntru cu limitările și atașamentele. Această metaforă este foarte prezentă în Bhagavad Gita, un alt text fundamental al spiritualității, unde Arjuna, eroul, este în mijlocul unui câmp de bătălie unde va trebui să se confrunte cu rudele, prietenii și învățătorii săi. Aceștia arată simbolic că obstacolele în calea libertății nu sunt ceva străin de noi, ”din afară”, ci sunt ale noastre, din interior, apropiate. A renunța la ele, a le învinge, a le cuceri, necesită astfel un efort mai mare decât dacă ar fi fost ceva străin, exterior, un ”dușman” cu care să ne putem confrunta clar și fără echivoc. În meditație de cele multe ori problemele vin de la minte, de la obișnuințele de gândire, de la modul de a reacționa la stimulii simțurilor și mai puțin de la conjuncturile exterioare, pentru care adesea putem găsi soluții simple spre a le depăși.
Astfel Patañjali, odată în plus, ne previne că libertatea necesită efort, curaj, perseverență, necesare pentru a stabiliza experiența yogăi. Cei care caută calea fără efort, ”pastila magică” care miraculos rezolvă toate problemele instantaneu nu pot, din acest motiv, ajunge la capătul căii care duce la eliberare.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns