Samadhipada – sutra 8

Samādhipādaḥ
Capitolul despre extazul mistic yoghin
Sūtra 8

Percepția greșită este o cunoaștere falsă care nu se bazează pe forma reală a obiectului

viparyayo mithyā-jñānam a-tad-rūpa-pratiṣṭham

viparyayaḥ – modalitățile eronate de cunoaștere, percepția greșită

mithyā-jñānam – cunoașterea falsă

atad – nu aceasta

rupa – forma

pratiṣṭham – a se baza pe

Comentariul lui Vyāsa
De ce este o cunoaștere greșită? Pentru că este îndepărtată de cunoașterea corectă pentru că aceasta are ca obiect ceva real. Este un lucru obișnuit ca o percepție greșită să fie contrazisă printr-o percepție corectă. De exemplu dacă cineva care vede dublu spune că sunt două luni pe cer, percepția sa este negată de vederea unei singure luni.

Această ignoranță are cinci părți:
avidyā – lipsa cunoașterii
asmita – simțul egoului
rāga – atașamentul, atracția
dveșa – repulsia, aversiunea
abhinivesa – teama de moarte

Acestea sunt cele cinci cauze ale suferinței (kleśa). Adevăratul nume al acestor cinci sunt întunericul (tamaḥ), inconștienta (moha), marea inconștientă (maha-moha), întunecarea sau prostia (tamisra), întunecarea sau prostia oarbă (andhatamisra). Vom vorbi despre acestea mai târziu în contextul impurităților conștiinței individuale (citta).

Comentariu
A doua descriere a ”fluctuațiilor minții” este referitoare la cunoașterea greșită iar ea este forma cea mai obișnuită de cunoaștere. Greșeala nu vine din percepție ci din confuzia care se naște din minte ca urmare a percepției. Datorită diferitelor experiențe cu care suntem confruntați, a cunoașterii dobândite, a educației, a mediului cultural și social în care am crescut, ajungem să suprapunem peste realitate un filtru care deformează ”forma reală” a obiectului.

De exemplu un cireș înflorit pe lângă care trecem. Dacă ne-am plimbat cândva pe sub un copac înflorit, romantic, cu iubita (iubitul) de mână, într-un anotimp al îndrăgostirii, cireșul înflorit ne va face să ne simțim bine, să fim mai optimiști și să vedem lucrurile într-o nuanță mai rozalie. Peste imaginea concretă a cireșului în floare se suprapune experiența plăcută a iubirii, îndrăgostirii etc.

Dacă însă sub un cireș în floare am fost tâlhăriți și cineva ne-a amenințat cu o armă albă și ne-a luat toți banii, vom grăbi pasul, vom fi cuprinși de frică, angoasă și gânduri negre. Lumea va fi mai cenușie, cel puțin în ochii noștri.

Desigur cireșul este același, diferit este doar modul în care îl vedem și aceasta este cunoașterea eronată. Este adevărat, lucrurile sunt mult mai complexe decât acest exemplul și modul în care lucrurile se întâmplă în viața de zi cu zi sunt mult mai subtile. Așa cum arată Vyāsa în comentariul lui, viparyaya are cinci forme, cele cinci cauze ale suferinței, kleśa asupra cărora se va reveni puțin mai încolo.

Primul pas în îndepărtarea cunoașterii incorecte este, desigur, percepția corectă (în formele descrise în sutra precedentă). Meditația aduce cu ea, odată cu liniștirea minții, îndepărtarea acestor filtre care se suprapun peste realitate. Pe de o parte mintea devine ”transparentă” și lumea este percepută ”așa cum este” și pe de altă parte mintea nu mai reacționează automat prin emoții și gânduri, putând astfel fie să ne alegem experiența interioară fie să rămânem în liniștea Inimii. Un cireș înflorit este un cireș înflorit, iar asta înseamnă mult mai mult decât ne putem închipui pe moment. În cele din urmă percepția, indiferent că este falsă sau corectă (viparyaya sau pramana) implică o conceptualizare, o restrângere a realității în granițele unui nume și a unei forme. Experiența nediferiențiată de la început este concretizată în gânduri și emoții, noi extrăgând astfel o parte a ei și ignorând restul. Acesta și este motivul pentru care atât percepția corectă cât și cea incorectă sunt considerate ”fluctuații” ale minții (ori conștiinței individuale, citta) care prin urmare este necesar să înceteze pentru a ne descoperi adevărata natură, pentru a afla cine suntem cu adevărat.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns