Samadhipada – sutra 2

Samādhipādaḥ
Capitolul despre extazul mistic yoghin

Sūtra 2

योगश्चित्तवृत्तिनिरोधः
yogaś citta-vṛitti-nirodhaḥ

yoga – uniune, procesul de a uni, de a înjuga
citta – conştiinţa individuală, gândire, spirit, inteligenţă, inimă, înţelepciune. În vedānta este esenţa Conştiinţei iar sediul ei este inima fiind astfel asociată Sufletului celui viu (jīvātman)
vṛtti – mişcare circulară, rulare, rostogolire (a lacrimilor), manieră de a fi sau de a acţiona, mod de viaţă, conduită, mijloc de existenţă, activitate, ocupaţie, profesie, meserie. În combinaţie cu citta (cittavṛtti) înseamnă fluctuaţie, mişcare a gândurilor. Stare sau dispoziţie a minţii. Un comentariu, o explicaţie sau o glosă asupra unui text.
nirodha – detenţie, încarcerare, întemniţare, restricţie, reprimare, suprimare, asediu, control, distrugere, aversiune, neplăcere. În budism este unul dintre cele patru adevăruri, cel care se referă la încetarea suferinţei.

Yoga este încetarea fluctuaţiilor conştiinţei individuale (citta)

Există mai multe interpretări posibile ale acestei faimoase definiri a yogăi. Majoritatea pornesc de la traducerea cuvântului citta ca fiind minte şi prin urmare yoga ar reprezenta controlul gândurilor sau mai bine spus încetarea fluctuaţiilor acestora. Am preferat folosirea termenului de conştiinţă individuală ca fiind mai aproape de sensul yoghin al sūtra-ei. Conţinutul conştiinţei este mai complex decât simpla gândire ori de ceea ce se înţelege în general prin aceasta. Este însoţit, pe lângă gânduri, de emoţii, trăiri, sentimente, percepţii senzoriale, energii lăuntrice toate aflate într-o continuă transformare. În Yoga Inimii Spirituale se caută experienţa centrului nemişcat al fiinţei, ātman, cel care nu se schimbă, nu se transformă. Liniştirea acestor fluctuaţii ale conştiinţei ne oferă posibilitatea de a fi în acest loc-tărâm al imuabilului. Conştiinţa ”care nu fluctuează” este ātman, adevărata noastră natură şi acest lucru va fi în continuare explicat în sūtra-ele lui Patañjali.

Există o aparentă opoziţie între individual şi universal, între jīvātman (sufletul cel viu) şi ātman (sinele suprem) care însă este risipită în momentul în care citta ajunge să fie nemişcată şi conştiinţa de sine să capete dimensiunea universală (cit, conştiinţa) care îi este proprie, prin această cufundare în tăcerea lăuntrică. În această stare de unitate a tot ce există conştiinţa lui ”eu sunt” este fundalul pe care orice experienţă ajunge să fie cunoscută. Yogananda foloseşte în cărţile lui o metaforă foarte plastică cu privire la aceasta şi anume filmul proiectat pe un ecran alb. Albul ecranului este Sinele pur, nemişcat şi neschimbător pe care este proiectată iluzia unei lumi în mişcare. Această iluzie este atât de captivantă încât este uitat fundalul pe care aceasta este proiectată.

În yoga totul începe de la liniştirea gândurilor, a forfotei lăuntrice care ne împiedică să vedem esenţialul. Însă această linişte este necesar să fie mai profundă, să se transmită către aspecte tot mai adânci ale fiinţării noastre. Este important să vedem dincolo de aparenta apnee mentală în care lipsesc gândurile de orice fel şi să percepem această pace a profunzimilor în care există doar unica realitate divină.

Prin urmare yoga implică o pătrundere în esenţa neschimbătoare a fiinţei noastre, în Inima Spirituală, centrul nemişcat al unei aparenţe mişcătoare şi aceasta începe prin liniştirea fluctuaţiilor conştiinţei individuale, incluzând aici gânduri, emoţii, pasiuni,percepţii,  sentimente.

Comentariul lui Vyāsa

Această sutra a fost enunțată cu intenția de a stabili o definiție a ceea ce este yoga. Pentru că în ea nu a fost inclus cuvântul ”toate” pentru a sugera ”toate acțiunile conștiinței individuale”, este implicat faptul că și samprajñāta este inclusă în ceea ce este yoga. Conștiința individuală are trei moduri de a fi: iluminată (prakyā provenind din sattva), acțiune-cunoaștere (pravṛtti care provine din rājās) și liniștită (sthiti provenind din tamas); aceasta conduce la concluzia că această conștiință individuală este constituită din cele trei atribute (guṇa).

Natura sattva-ică a conștiinței individuale este iluminarea; în contact cu rajas și tamas ea iubește să fie liberă și de asemenea se bucură de obiectele simțurilor. Aceeași conștiință individuală, când este pătrunsă doar de tamas, ajunge să fie nedreaptă, ignorantă și lipsită de detașare, pierzându-și astfel libertatea.

De asemenea, când întunecarea produsă de iluzie s-a diminuat în conștiința individuală, ea strălucește în deplinătatea sa și în toate direcțiile; când este pătrunsă de o anumită cantitate de rajas se orientează către virtute, cunoaștere și libertate.

Când impuritatea ultimului vestigiu al lui rajas a fost eliminată, conștiința individuală ajunge să se stabilească în propria sa natură. Această stare constă doar în discernământul separării oferit de sattva conștiinței individuale, între capacitatea de discriminare și principiul conștiinței (puruṣa), atingând astfel dharma-megha sau samādhi-ul norului virtuții și al cunoașterii naturii tuturor lucrurilor.

Puterea conștiinței (citti śakti) este imuabilă, nemișcătoare și netransferabilă. Obiectele i se arată în timp ce ea este pură și nesfârșită. Starea de discernământ între buddhi și energia conștiinței este natura lui sattva și este un produs al lui sattva. Această iluminare a discernământului este opusă energiei conștiinței. Prin urmare conștiința individuală care a devenit detașată prin intermediul acestui discernământ aduce și acest discernământ sub controlul ei. Mintea în această stare este absorbită doar în saṁsjāra. Acesta este nirbija samādhi (samadhi fără sămânță). Nu mai este nimic de cunoscut aici și de aceea este numit asamprajñāta (fără cunoaștere).

Această yoga, controlul modificărilor conștiinței individuale, este astfel de două feluri.

 

De asemenea, ai putea dori...

Niciun răspuns

  1. Monica spune:

    Chiar daca acest prim capitol pare mai greu de inteles, totusi, cu aceste comentarii el devine accesibil. Patanjali va vorbi in celelalte capitole despre aspecte mult mai apropiate de practica individuala yoga. Cu toate acestea, primul capitol este despre samadhi, nivelul care se atinge dupa o sadhana indelungata, perseverenta. A inceput invers? De sus in jos, cand noi am vrea sa fim luati de la A spre…Samadhi?
    Cred ca a inceput din miezul fiintei, de acolo unde este intotdeauna extaz.

  2. Costica spune:

    Nu stiu daca e atat de important aici (la sutra 2) traducerea lui citta prin „minte” sau „constiinta individuala”, fie ea si „insoţită, pe lângă gânduri, de emoţii, trăiri, sentimente, percepţii senzoriale, energii lăuntrice toate aflate într-o continuă transformare”.
    Asta mai ales pentru ca sutrele ce urmeaza definesc clar ce fluctuatii ale lui citta sunt avute in vedere aici; iar acestea se refera la categorii foarte largi ale experientei mentale (sau ale constiintei) – chiar si pe acela in care constienta nu mai e prezenta, somnul fara vise.
    Iar atman, sincer, nu stiu de cate ori e pomenit in intregul text yoga sutra in intelesul sau de Sine suprem.

    • Ai dreptate, fluctuaţiile lui citta vor fi definte pe larg mai departe, însă asta o ştie cine a citit deja Yoga Sutrele. De asta am vrut încă de la început să las ca prin citta să se înţeleagă mai mult decât gândurile şi mintea care le conţine.
      Iar comentariul meu este destul de subiectiv, o încercare de a înţelege Yoga Sutrele din perspectiva advaita vedantei şi a yogăi promovate de noi. Textul are o flexibilitate în direcţia asta şi fiecare îşi poate recunoaşte şi explica măcar în parte experienţa personală avută cu yoga. De altfel comentariul lui Vyasa este la randul lui surprinzator (îmi pare rau ca nu pot traduce direct din sanscrită şi sunt nevoit sa folosesc cele două variante englezeşti pomenite în introducere) şi pare să pună accentul pe alte lucruri decât cele la care m-aş fi gândit eu, cu mintea şi experienţa mea de acum. Fiind o notă personală adusă sutrelor probabil ca cel mai bine ar fi sa schimb ordinea şi să pun mai întâi comentariul lui Vyasa şi apoi pe al meu.

  3. cosci spune:

    Comentariul lui Vyasa mi se pare greoi si parca destul de departe de sutra in sine. Eu am citit o varianta a comentariilor intr-o revista de prin 90 si parca nu mi-l amintesc ca ar fi fost astfel.
    Cred ca ar fi fost mai clara o analiza nu sutra cu sutra ci un pachet cumva. De exemplu asta cu urmatoarele – inclusiv cele ce definesc vrittiurile … macar acelea. De fapt si asa ar fi dificil – ele nu cuprind partea pe care tu o sugerezi aici, cea a emotiilor asociate, care e oarecum cuprinsa in cap 2, la obstacole, daca nu ma insel.
    Poate ar fi mai buna o reintoarcere la sutra asta, sau un comentariu de sinteza , dupa ce vom vedea ce e cu vrritiurile, apoi dupa ce vedem si cum se face yoga definita aici.

    • Sunt binevenite participările, chiar şi aici în comentarii. Vyasa într-adevar pare greoi şi e posibil sa fie şi vina celor care au tradus din sanscrită. Din pacate, cum am scris şi în introducere, bruma de sanscrită pe care o ştiu, sau pe care o pot deduce folosind dicţionarul nu mă ajută să ştiu cât de aproape sunt de realitate traducerile acelora. O să vedem cum va evolua şi poate periodic, un comentariu mai lung despre sutrele prezentate până atunci, cum spui şi tu ca o sinteză.

Lasă un răspuns